Uneori creăm idoli în noi înșine. Probabil că mulți au citit asta și nu au înțeles ce vreau să spun. Nu este vorba doar despre obiectele pe care le admirăm, ci și despre închinarea oarbă a ceva, a cuiva. Deci o persoană este capabilă să creeze un idol în sine. Și poate fi atât pozitiv, cât și negativ. Adică poți spune despre tine: „Am atât de reușit” sau „Sunt un învins complet”, „Sunt atât de frumos” sau, dimpotrivă, „Sunt urât”. Se dovedește că o persoană își atașează etichete, fie inventate de el, fie impuse din afară.
Ia o bucată de hârtie și un pix și scrie despre toate convingerile tale, despre tot ce poți spune despre tine, scrie orice crezi, doar fii sincer. Apoi poți vedea câte caracteristici ai în tine. Și ei, ca un costum confortabil, stau în general perfect, dar uneori pot răni. Dacă doare, atunci persoana începe să se schimbe, să meargă la tot felul de antrenamente și cursuri de auto-dezvoltare, ceva acolo citește lucruri utile, încercând să-și rezolve problemele, fără să-și dea seama deloc că el însuși creată!
Aceștia sunt idolii despre care vorbesc! Se târăsc în spatele nostru și s-ar putea să nu-l observăm. Considerăm că sunt atitudinile corecte și aproape că începem să le închinăm! Ne putem atasa puternic de ceea ce ne da bucurie sau, dimpotriva, de ceea ce ne enerveaza, de ceea ce ne face fericiti sau ne enerveaza. Aceste imagini indestructibile pe care le-am creat în noi înșine cu propriile mâini și credem că realitatea noastră este pur și simplu obligată să le corespundă. Și așa ne ținem de idolii noștri, ca să nu ne trădăm.
Dar este timpul să scapi de asta și să încetezi să-ți idealizezi convingerile. Trebuie doar să trăiești! Este necesar să nu împărțiți totul în jur în alb și negru, ci să vă trăiți experiența într-o varietate de culori strălucitoare. Uneori se întâmplă să ne enervăm când ar fi mai bine să rămânem amabili, prea aerisite, dar trebuie să ne concentrăm, să ne irităm, dacă nu putem convinge pe cineva de ceva, ci mai degrabă încercăm să înțelegem, suntem jigniți, deși trebuie doar să îmbrățișăm și să sărutăm etc.
Este important să vă regândiți convingerile. Ce rost are să insiste asupra convingerilor tale, dacă viața se schimbă constant, te schimbi și tu odată cu ea, iar ocupația ta se schimbă și oamenii din jurul tău? Și de ce îți pierzi timpul cu ceva care ascunde o minte îndrăzneață, o conștiință liberă și iubire?
Da, este greu să iei așa și să refuzi toate astea, dar încearcă să te asculți, încearcă să fii în armonie cu tine, în pace, în armonie. Eu însumi îmi înfrunt idolii în fiecare zi și, fără să obosesc, mă lupt cu ei. În fiecare zi sunt diferit, când vesel, când trist, când amabil, când furios, când dezamăgit, când mulțumit de tot.
Idolii noștri interni sunt capabili să împodobească viața, să o facă mai ușoară și mai de înțeles, dar ne pot și limita și ne supăra dacă îi folosim în locul nepotrivit și la momentul nepotrivit, căzând în captivitatea lor. Fiecare dintre instalațiile din capul tău a fost creată într-o anumită situație, a fost ceva timp pentru asta, dar este important să poți să-ți iei rămas bun de la ea. Lumea se schimbă, voi vă schimbați și se schimbă și convingerile!
Spune-ne în comentarii, cum reușești să găsești un echilibru în tine între atitudini și unele situații? Cum renunți la convingerile tale? Cum îți spui la revedere idolilor tăi?
Articolul original este postat aici: https://kabluk.me/zhizn/kumir-vnutri-sebya-ili-pochemu-ne-stoit-idealizirovat-sobstvennye-ubezhdeniya.html
