Majoritatea adulților au herpes. Odată ce l-au luat, virusul a intrat în celulele nervoase.
Herpesul este încorporat în ADN-ul nostru și trăiește acolo ca informație. Adică, stă literalmente pe hard disk-ul nostru ca un virus de computer sub forma unei fantome necorporale. Acestea sunt doar informații. Nu o poți tăia din cromozomii noștri. Va rămâne acolo pentru totdeauna.
Uneori virusul se târăște din celule și se transformă într-o mică bucată de ADN înfășurat într-un înveliș de proteine. Oamenii dau astfel de dulciuri tuturor celor din jur. Ca Moș Crăciun pentru Anul Nou. Așa se răspândește infecția.
Punctul de distribuție a bomboanelor nu este întotdeauna vizibil. Putem răspândi virusul complet neobservat. De aceea, majoritatea populației lumii este infectată cu herpes.
Se spune că herpesul s-a târât din Africa. Și s-a întâmplat undeva între 300 și 5000 de ani în urmă. Adică destul de recent.
Odată ce herpesul a trăit în maimuțe, dar așa cum este de obicei pe continentul african, localnicii l-au ajutat să treacă bariera interspecie. La fel ca HIV. Aceeași poveste.
Și apoi, la rândul lor, locuitorii continentului african au fost invitați să călătorească în America, unde au făcut cam același lucru. Așa s-a răspândit virusul herpes pe toată planeta.
Ceva ce ne-a distras... Așadar, herpesul trăiește în interiorul nostru și este tras periodic până la distribuirea cadourilor. De obicei pe buze. În bule. De acolo este distribuit tuturor. Uneori este dificil să refuzi un astfel de cadou.
Mulți oameni nu le place vezicule mâncărime pe buze și vor să scape de virus. Dar acest lucru este imposibil. Virusul trăiește în capul nostru. Nu poți ajunge acolo cu un tampon de bumbac cu alcool. Și pe buze nu are rost să-l arzi. Nu are la bază bule.
Cu cât vă suflați mai mult bule, cu atât mai mult vor răni. Într-un caz simplu, în general nu se recomandă deranjarea. Va trece de la sine. Abține-te doar de la sărutări.
